Un eseu despre educatie

Va invitam sa cititi un eseu(cu tema educationala) scris de unul dintre cititorii blogului nostru. Ne pare rau ca nu l-am postat mai devreme, dar niciodata nu e prea tarziu. Ne bucuram sa vedem un interes deosebit pentru educatie si cu siguranta initiativa lui Adrian va fi urmata de altii. Noua ne-a placut, speram sa va placa si voua.


"Un strop de educatie pentru fiecare suflet..."
Costea Adrian Vladimir

A inceput ca un vis, nu credeam vreodata ca visul va deveni realitate.. nu imi puneam prea mari spetante, sitam ca este nevoie de multa munca. Dar, intr-o zi,mi-am facut curaj, m-am indreptat nerabdator spre acea cladire uriasa pe care toti o numeau scoala. Prima ora a fost asemenea unei povesti. Prima zi de scoala, cu siguranta o amintire de neuitat. La inceput mi-a fost frica, dar incet, incet, m-am acomodat, pentru ca fiecare ora era o calatorie unde reuseam sa descopar cine sunt. Au fost clipe eterne in timpul carora am calatorit in cautarea fericirii. Cautam zambete la fiecare popas, totul era un joc, un joc atat de placut.
Au trecut mai bine de 10 ani si nici nu am realizat trecerea lor. Sufletul meu pasea pe fiecare paigna cautarea acelui adevar stiut doar de inima mea. M-am indragostit nebuneste de ceea ce numim Fizica. Apoi, o alta pasiune mi-a strapuns inima, Geografia tuturor celor care exista, natura mi-a devenit prietena, apoi am realizat ca Filozofia este o stiinta sacra, este viata din fiecare vis. Matematica a devenit un fel de aliat impotriva fiecarui razboi pe care il purtam cu necunoscutul. Am invatat inca din prima zi sa conjug verbul a sti si a invige. Dincolo de orice reacit e chimica, dincolo de intreaga lume a biologiei sau a oricare alte materii, am reusit sa descopar o lume care le cuprinde pe toate. Propria mea lume. Alaturi de prieteni strabateam lume in cele 50 de minute ale fiecarei ore de curs. Inchideam ochii si visam. Fiecare cuvant ma facea sa tremur, dar il lasam sa patrunda in mine, caci constientizam ca era singurul leac pentru vindecarea ranilor din mine.
Scoala a fost intotdeauna un loc unde ajungeam cu multe intrebari si plecam cu multe raspunsuri, a fost teritoriul de lupta unde doream sa castig informatie, doream sa aflu adevarul. Desigur, au existat momente cand inima mi-a fost ranita. Nu toti te pot intelege si poate ca intotdeauna ai dreptate. Uneori mintea este paralela, iar atunci se produce socul: o nota stramba sau ceva de nul, dar adevartii invingatori se ridica. Asa am facut de fiecare data. Aici eram eu, un invingator. Drumul era greu, dar stiam ca intr-o zi imi voi indeplini visul. 10 ani, timp in care viata isi desena drumul faca nici un pic de regret, destinul se infatisa in fata mea. Totul era cum nu-mi inchipuiam vreodata.Si intr-o zi, am ales o schimbare, o incalcare a unei reguli, o simpla aventura. Am plecat mai devreme. Doream sa ma enturez in lumea de afara, sa cunosc necunoscutul. A fost frumos la inceput, dar apoi inima mea a inceput sa supine. Am inteles imediat, si, atunci m-am intors. Din nou portile scolii se deschideau. Paseam de data asta cu un zambet pe fata. Stiam ca eram pregatit, in sfarsit, din nou printre prieteni.
Invata de la cei care au strabatut lumea , daca vrei cu adevarat sa fi un om. Scoala te asteapta, cu infinite marturisiri. Nu trebuie sa te supui, caci toti suntem liberi. Lasa-ti mintea libera, lasa-te purtat de sentimentele din adancul fiecarui vers. Vino si tu! Te asteapta o banca, un scaun si cateva culegeri, o foaie si un pix. Te asteapta niste prietenei care iti vor fi aproape atunci cand vei reusi performata unui "2 de neuitat"!